MORAB

 

Mitul care inconjoara istoricul rasei cailor Morab este adesea purtat in jurul faptului daca acesti cai sunt o rasa distincta sau sunt parte componenta a altei rase. Multi oameni ii considera ca fiind o parte dintr-o alta rasa sau ca sunt cai semi-puri (corcituri). Nimic mai departe de adevar. Caii din rasa Morab (isi au originile prin imperecherea cailor din rasele Arab si Morgan) nu sunt pe jumatate-Morgan sau pe jumatate-Arab. Faptul ca, contribuabilii genetici din rasa Morab, sunt recunoscuti pentru abilitatea de a-si transmite caracteristicile genetice cu un grad mare de siguranta creeaza aceste nelamuriri. Numai prima generatie obtinuta prin aceasta incrucisare are prosibilitatea de a fi inregistrate drept jumatate Arab sau jumatate Morgan. Astfel aceste animale pot fi inregistrate in trei registre: al rasei Arab, al rasei Morgan si al celei Morab. Acesti urmasi sunt apoi inmultiti intre ei pentru a duce mai departe genetica acestor noi cai. Intrebarea se pune cand si-a inceput existenta aceasta rasa Morab. Au fost ceva probleme in a determina acest inceput datorita faptului ca nu existau incrisuri sau mentiuni mai vechi de 30 de ani.

Unele investigatii au aratat ca acesti cai au fost folositi in obtinerea altor rase de cai. Pentru a depista mai bine istoricul acestei rase trebuie facuta o paralela intre inregistrarile rasei Arab si ale rasei Morgan.

Inregistrarile rasei Arab:

In Registrul Rasei cailor Arab s-a facut o mentiune legata de inregistrarea cailor obtinuti prin incrucisarea cu rasa Morgan, inregistrarea acestora incetand in 1940 odata cu formarea Asociatiei Internationale a Cailor din Rasa Arab. Din pacate toate inregistrarile facute inaintea formarii acestei asociatii internationale au disparut si sunt de negasit.

Inregistrarile rasei Morgan:

In 1857, D. C. Lindsley, a publicat o carte despre istoria cailor din rasa Morgan, facand o discutie despre genul de cai necesari in acele vremuri. Acum mai bine de 120 de ani caii cei mai folositi erau cei pentru tras carutele si trasurile, cei de alergat si calarit sub sa erau mai mult folositi in zonele rurale. Faptul ca se preferau caii care puteau trage la trasuri sau carute este explicat prin faptul ca erau mai practice, oferind protectie fata de intemperii, puteau transporta greutati, bagaje, se putea folosi un singur cal pentru a face munca a doi, facand acest mod de transport mult mai popular.

Primul Registrul al cailor din rasa Morgan a fost scris de catre Colonelul Joseph Battell. El a continuat munca inceputa de Lindsley, ducand mai departe acest lucru si documentand totul despre rasa Morgan si publicand primul Registru al Cailor din Rasa Morgan care continea si o istorie destul de fidela a acestei rase.

Unul din cei mai cunoscuti cai ai acestei rase este Goldust, un armasar, de culoare aurie, cu zone din jurul gleznelor din spate colorate in alb, care cantarea 578 kg si avea o inaltime de 3.1 metri. S-a nascut in 1855 a fost crescut de Andrew Hoke de langa Louisville, statul Kentucky, si a fost vandut lui L. L. Dorsey, Care detine Ferma Eden Stock, pentru suma de 100 dolari. Acest cal era inregistrat in Registrul rasei Morab la numarul 69 si s-a dovedit sa fie unul din cei mai mari cai campioni ai acestei rase. Desi a murit prematur in timpul Razboiului Civil el a lasat in urma 302 manji si 44 de recorduri la galop.

Datorita cresterii interesului pentru cai de viteza, datorita intrecerilor periodice amatoriale ce aveau loc pretutindeni in Statele Unite, nu se mai cautau cai cu pedigree ci orice fel de cal care avea viteza. Acest lucru a avut un impact negativ pentru caii din rasa Morgan si Morab, aestia disparand in in cadrul rasei Standardbred. Analizand acest lucru impreuna cu industrializarea si motorizarea si ne putem imagina cat de sumbru parea viitorul pentru acesti cai, dar si pentru altii.

In 1920 faimosul William Randolph Hearst, desi a avut o viata de scurta drata, a avut o importanta deosebita in viata rasei de cai Morab. El este primul care a dat aceasta denumire rasei si tot el este cel care a pus bazele unui program de inmultire si revigorare a rasei. Programul consta in imperecherea unor armasari din rasa Arab, Ksar si Ghazi cu iepe din rasa Morgan. El e descoperit ca produsul acestor incrucisari a fost un cal foarte util la munca sa de la ferma sa San Simeon din California.

Un alt program de crestere si inmultire a cailor din rasa Morab era condus de catre fratii Swenson in apropiere de Stamford, in statul Texas. O alta contributie importanta a avut-o Martha Doyle Fuller din Clovis, statul California impreuna cu fiica sa. In 1950, in incercarea ei de a obtine un cal apt de concura pe circuitele deschise de viteza ea a obtinut si a pus la cale un program de obtinere si inmultire a cailor din rasa Morab. Acesti cai au fost singurii obtinuti prin aceste incrucisari care corespundeau cerintelor ei. Fiica ei, Ilene Miller, a fost cea care a pus bazele primului Registru al cailor din rasa Morab, in 1973. Datorita acestor eforturi ale familiei Miller s-au repus bazele acestor cai si s-a creat centru de atentie asupra lor, asigurand astfel perpetuarea rasei si pe viitor. Fiica, Ilene Miller, a murit in 1980 si odata cu aceasta se pare ca a cam pierit si Primul Registru.